„Aprite le finestre”: cântecul pe care Sf. Josemaría își dorea să îi fie cântat în ceasul morții

Fondatorul Opus Dei a arătat prin exemplul său că aceia care se hotărăsc să păşească pe urmele lui Isus Cristos nu se tem de viaţă, nici de moarte. Iar cel care trăieşte cu adevărat ca fiu al lui Dumnezeu nu se poate teme de moarte.

Fondatorul Opus Dei a arătat prin exemplul său că aceia care se hotărăsc să păşească pe urmele lui Isus Cristos nu se tem de viaţă, nici de moarte. Iar cel care trăieşte cu adevărat ca fiu al lui Dumnezeu nu se poate teme de moarte. Deschizându-şi inima în faţa unor membri ai Lucrării, în Roma, le-a spus:

Eram foarte tânăr când am scris - şi o să o repet acum, cu deliciu - că Isus nu va fi Judecătorul meu, nici al vostru: va fi Isus, un Dumnezeu care iartă.

Îi plăcea un cântec italian din anii '50, pentru că îl făcea să se gândească la viitoarea sa trecere la Cer:

Aprite le finestre al nuovo sole,

è primavera, è primavera.

Aprite le finestre al nuovo sole,

è primavera, è festa dell'Amor.

Deschideţi ferestrele soarelui nou,

este primăvară, este primăvară.

Deschideţi ferestrele soarelui nou,

este primăvară, este petrecerea iubirii.

Mulţi ştiau o dorinţă pe care şi-a exprimat-o nu o dată: ca, după se oficiază Sfântul Maslu - dacă Domnul se milostiveşte de mine - să îmi cântaţi acest cântec. Îmi va da dispoziţia perfectă ca să merg la întâlnirea cu Dumnezeu. Mă ajută să mă rog.

Citat de Salvador Bernal, Însemnări despre viaţa Fondatorului Opus Dei, p. 224-225