Acest articol publicat de către Ricardo Estarriol în ultimul număr al revistei Studia et Documenta abordează în mod detaliat primele călătorii pe care Sfântul Josemaría Escrivá le-a făcut în intervalul de 6 ani (în 1949 și de două ori în 1955).

Documentația și mărturiile adunate de autor arată că aceste călătorii erau parte a unei pregătiri directe de muncă apostolică Opus Dei în Austria și, în mod indirect în țările și națiunile care erau sub Cortina de Fier. Acesta a fost motivul pentru care Escrivá a vorbit despre Viena ca fiind poarta a Răsăritului (Însemnări ale unor cuvinte ale Sfântului Josemaría Escrivá, decembrie 1955, în Arhiva generală a prelaturii, Bibliotecă, P01, 1955/12, p. 17).

Descărcă articolul în PDF

Narrațiunea arată într-un mod atrăgător - prin evenimentele concrete care s-au desfășurat în timpul călătoriilor - cum această preistorie particulară Opus Dei a fost marcată de cruce și împreună cu ea, de rugăciune, de devoțiunea către Preasfânta Treime și mijlocirea Maicii Domnului, pe care Sf. Josemaría a numit-o pentru prima oară la Viena sub advocația Stella Orientis (Steaua Răsăritului).

Cum explică Estarriol în lucrarea lui, la 3 decembrie 1955 Sf. Josemaría a revenit pentru a două oară la Viena cu dorința fermă de a pregăti începutul muncii apostolice Opus Dei în Austria. După ce a celebrat Sfânta liturghie duminică, 4 decembrie, la Stephansdom, a mulţumit în faţa icoanei Maicii Domnului din Pötsch. Acolo a avut inspirația de a compune o rugăciune pe care nenumărate persoane au rostit-o mai târziu rugându-se după intențiile lui: Sancta Maria, Stella Orientis, filios tuos adiuva! (Sfânta Maria, steaua Răsăritului, ajută-i pe fiii tăi!).

Cu această advocațiune, a lăsat sub egida Maicii Domnului viitorul apostolat Opus Dei în Austria, în alte ţări din Europa Centrală și din Europa de Răsărit, la fel ca și intențiile Bisericii din țările europene din celălaltă parte a Cortinei de Fier.

Dezvoltarea muncii apostolice Opus Dei în Austria după 1957, și de asemenea în cele alte 12 țări ex-sovietice din Centrul și Estul Europei după 1989, dovedește importanța acestei preistorii.