Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: "Despre ce aţi discutat pe drum?" Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare. Aşezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: "Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor". Şi, luând un copil, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus: "Oricine primeşte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis" (Mc 9, 33-37)

„Nu vă entuziasmează acest mod de a acţiona al lui Isus? Pentru ca să înţeleagă doctrina sa, propune un exemplu viu. Cheamă un copil care alerga prin casă şi îl strânge la piept. Este tăcerea elocventă a lui Isus Domnul nostru. A spus deja totul: El îi iubeşte pe aceia care se fac ca pruncii. Apoi adaugă că rodul simplităţii, al umilinţei spiritului, este de a putea îmbrăţişa pe el şi pe Tatăl care stă în ceruri”.

Prietenii lui Dumnezeu, 102

În acel timp discipolii s-au apropiat de Isus spunând: „Cine este cel mai mare în împărăţia cerurilor?”. Atunci Isus a chemat la sine un copil, l-a pus în mijlocul lor şi a spus: „Adevăr vă spun: dacă nu vă veţi converti şi nu veţi deveni ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. De aceea oricine va deveni mic ca acest copil, va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor”. (Mt 18, 1-4)

„A deveni copii înseamnă a renunţa la mândrie, la suficienţă, a recunoaşte că, pentru a învăţa să mergi şi să perseverezi pe drum, singuri nu putem nimic, dar avem nevoie de harul, de puterea lui Dumnezeu Tatăl nostru. A fi mici înseamnă a se abandona cum ştiu să se abandoneze copiii, a crede cum cred copiii, a ne ruga cum se roagă copiii.

Şi toate aceste lucruri le învăţăm în intimitate cu Maria. (...) Pentru că Maria este Mamă, devoţiunea sa ne învaţă să fim fii: să iubim serios, fără măsură; de a fi simpli, fără toate complicaţiile care se nasc din egoism de a ne gândi numai la noi înşine; să fim veseli, ştiind că nimic nu poate distruge speranţa noastră. Începutul drumului care are ca sfârşit iubirea faţă de Isus, este o iubire plină de încredere faţă de Maica Domnului”

Este Isus care trece, 143

Ce lucru bun e să fii copil! – Când un om solicită o favoare, e nevoie să-şi însoţească cererea cu o listă a meritelor sale.

Când cel care cere e un copilaş – cum copiii nu au merite – , e de ajuns să spună: eu sunt fiul lui cutare.

O, Doamne! – spune-I din toată inima! –, eu sunt... fiu al lui Dumnezeu!

Drum, 892