De 17 ani sunt căsătorită şi fericită; avem zece copii, cu vârsta cuprinsă între şaisprezece şi doi ani. În toţi aceşti ani, principala mea muncă au fost casa şi educarea copiilor. Într-o ţară cum este Australia, unde aproape că nu există munci domestice, această muncă este exact ceea ce pot numi un loc de muncă „cu normă întreagă”.

În afară de asta, eu, care datorită vocaţiei profesionale sunt profesoară, sunt foarte entuziasmată atunci când Sfântului Josemaría ne explică că noi, părinţii, suntem primii educatori ai copiilor noştri. Pot spune am învăţat mai multă pedagogie de când sunt mamă, decât atunci când învăţam pentru a obţine diploma de studii superioare.

Învăţăturile Sfântului Josemaría care ne îndeamnă să ne îndeplinim sarcinile de părinţi ca pe o misiune profesională, ne-au determinat, pe mine şi pe soţul meu, să ne continuă studiile prin cursurile de Orientare familială şi prin lecturi educative. Participăm activ în asociaţii educative care au legătură cu copiii noştri, atât în cadrul şcolii cât şi în alte organizaţii extraşcolare. Fac parte din Consiliul de Părinţi al NSW (New South Wales Parents’ Council), o organizaţie de voluntari, reprezentanţi ai părinţilor ai căror copii frecventează şcolile non-statale, de pe lângă guvernul statului New South Wales, Australia.