Prima paginăÎntrebări și răspunsuriCe înseamnă „Cred în Dumnezeu”?
Întrebări și răspunsuri

Ce înseamnă „Cred în Dumnezeu”?

Etichete: Credinţă, Dumnezeu, Trinitate, Anul Credinței
Ce înseamnă „Cred în Dumnezeu”? Preasfânta Treime este misterul lui Dumnezeu însuși, taina centrală a credinței și a vieții creștine. Ce înseamnă în practică a zice Cred într-unul Dumnezeu Întreit? Cum se deosebesc și cum ne relaționăm cu fiecare dintre cele Trei Persoane dumnezeiești?

1. Ce înseamnă „Cred în Dumnezeu”?
Afirmarea „Cred în Dumnezeu” este cea mai importantă: izvorul tuturor celoralte adevăruri despre om, despre lume și al întregii vieții a fiecărui om care crede în el (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice), 36. A crede în Dumnezeu înseamnă să credem în tot ceea ce ne-a revelat.

„Dumnezeu se revelează omului. Prin evenimente și cuvinte se revelează pe sine însuși” și în mod special s-a manifestat prin Cuvântul întrupat, Fiul său Isus Cristos, făcut Om ca să deschidă calea care duce la fericirea veșnică în Cer (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice), 6 și 9.

În practică a crede în Dumnezeu înseamnă pentru om a adera la Dumnezeu, încredințându-i-se lui și dându-și asentimentul la toate adevărurile revelate de el, pentru că Dumnezeu este adevărul.

Înseamnă a crede într-un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice), 27.

A contempla misterul

Este necesar să lăsăm ca aceste adevăruri ale credinței noastre să ne pătrundă în suflet, până ajunge să ne schimbe toată viața. Dumnezeu ne iubește: Omnipotentul, Atotputernicul, cel care a făcut cerul și pământul.
Dumnezeu se interesează până la cele mai mici amănunte ale ființelor sale: ale voastre și ale mele, și ne cheamă unul câte unul pe propriul nume. Această siguranță care ne dă credința face să ne uităm la ceea ce este în jurul nostru cu o lumină nouă, și chiar dacă totul este la fel, ne dam seama că este diferit, pentru că totul este o manifestare a iubirii lui Dumnezeu.
Astfel viața noastră devine rugăciunea continuă, cu bună dispoziție și seninătate care nu se pierde niciodată, într-un act de mulțumire constant de-a lungul orelor (Este Isus care trece), 144.
2. Cum este Dumnezeu?

Dumnezeu este unul singur și întreit. Un singur Dumnezeu și trei Persoane diferite: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Preasfânta Treime este misterul lui Dumnezeu însuși, taina centrală a credinței și a vieții creștine. Este izvorul tuturor altelor mistere ale credinței; este lumina care ne le luminează.

Numai Dumnezeu este, dintotdeauna și pentru totdeauna, cel care transcende lumea și istoria. El este care a făcut cerul și pământul. El este Dumnezeul fidel, mereu aproape de poporul său pentru a-l salva. El este sfântul prin excelență, «bogat în milostivire» (Ef 2, 4), mereu gata să ierte. Este ființa spirituală, transcendentă, atotputernică, veșnică, personală, perfectă. Este adevăr și iubire (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice), 40.

O reprezentare a Preasfintei Treime care se găsește în Cripta Bisericii Prelaturii „Santa Maria della Pace”. Pictura este inspirată dintr-un tablou care se află în Catedrală din Amiens: când Sf. Josemaría a vizitat acel oraș, i-a plăcut mult și a cerut să facă o poză de tablou; în același an a mai adus niște poze asemănătoare cu un alt tablou care este în Catedrala din Canterbury.
O reprezentare a Preasfintei Treime care se găsește în Cripta Bisericii Prelaturii „Santa Maria della Pace”. Pictura este inspirată dintr-un tablou care se află în Catedrală din Amiens: când Sf. Josemaría a vizitat acel oraș, i-a plăcut mult și a cerut să facă o poză de tablou; în același an a mai adus niște poze asemănătoare cu un alt tablou care este în Catedrala din Canterbury.
A contempla misterul

Dacă parcurgeți Sfintele Scripturi, veți descoperi peste tot că „plin este pământul” de prezența milostivirii divine”, se revarsă asupra fiilor săi, „super omnem carnem; ne înconjoară, ne precedă, se înmulţește”, și în mod constant „a fost confirmată”. Dumnezeu, îngrijindu-se de noi ca Tatăl iubitor, ne concepe în milostivirea sa: milostivirea „blândă, frumoasă ca un nor de ploaie”. Ce siguranță trebuie să ne dea mila Domnului! „Va striga către Mine, îl voi auzi, pentru că sunt milostiv”. Este o invitație, o promisiune care nu se va lăsa împlinită (Este Isus care trece), 7.

Pare că lumea îţi cade în spate, în jur nu se întrevede cale de ieşire. Imposibil, de această dată, de a învinge greutăţile. Atunci, te-ai întors să vezi că Dumnezeu este Tatăl tău?: atotputernic, infinit de înţelept, plin de milostivire. El nu poate să-ţi trimită nimic rău. Ceea ce te preocupă, în realitate îţi convine, chiar dacă ochii tăi de carne acum sunt orbi. Omnia in bonum! Doamne, încă o dată şi totdeauna să se împlinească Voinţa ta prea înţeleaptă! (Via Crucis), 9, 4.
3. Ce înseamnă misterul Preasfintei Treimi: Dumnezeul Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt?

Credinţa catolică aceasta este: să cinstim un singur Dumnezeu în Treime şi Treimea în Unitate, fără a confunda persoanele, fără a diviza substanţa: căci alta este persoana Tatălui, alta cea a Fiului, alta cea a Sfântului Duh; însă una este divinitatea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, egală slava lor, la fel de veşnică măreţia lor (Catehismului Bisericii Catolice), 266.

Nu mai este decât un singur Dumnezeu, Tatăl atotputernic și Fiul unic și Duhul Sfânt.

A contempla misterul

Inima are nevoie de a deosebi și a lăuda fiecare persoană divină. În așa fel încât i se pare o descoperire, ceea ce realizează sufletul în viața spirituală, ca aceea a unui bebeluș care deschide încetul cu încetul ochii lui către viața existentă. Se întreține iubitor cu Tatăl, Fiul și cu Duhul Sfânt; și se supune ușor la activitatea Duhului Sfânt dătător de viață, care ne dăruiește fără merit darurile și virtuțile supranaturale! (Prietenii lui Dumnezeu), 306.

O datorie: a învăța să lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt. De găsit calea unei devoțiuni speciale către preasfânta Treime: cred în Dumnezeu Tatăl, în Dumnezeu Fiul, în Dumnezeu Duhul Sfânt; iubesc pe Dumnezeu Tatăl, iubesc pe Dumnezeu Fiul, iubesc pe Dumnezeu Duhul Sfânt. Cred, sper în Preasfânta Treime și o iubesc.
– O asemenea devoțiune este utilă, ea este ca un exercițiu spiritual al sufletului, care se manifestă prin elanurile inimii, chiar dacă ele nu sunt totdeauna exprimate în cuvinte (Forja), 296.

4. Care consecințe are a crede într-un singur Dumnezeu?
A crede în Dumnezeu, Cel Unic, înseamnă: a-i cunoaşte măreţia şi
maiestatea; a trăi în aducere de mulţumire; a te încredinţa lui întot-
deauna, chiar şi în încercări; a recunoaşte unitatea şi adevărata dem-
nitate a tuturor oamenilor creaţi după chipul său; a folosi în mod corect lucrurile create de el (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice), 43.

A contempla misterul

Aceasta este marea îndrăzneală a credinței creștine: a proclama valoarea și demnitatea naturii umane, și a afirma că, datorită harului care ne înalță la o ordine supranaturală, am fost creați ca să realizăm demnitatea de a fi copii ai lui Dumnezeu. Îndrăzneală ce-i drept incredibilă, dacă nu ar fi fost bazată pe decretul mântuitor al lui Dumnezeu Tatăl, și n-ar fi fost confirmată de Sângele lui Cristos și reafirmată și făcută posibilă de acțiunea constantă a Duhului Sfânt. (Este Isus care trece), 133.

5. Dacă „a crede” este a avea credință în Dumnezeu, ce este credința?
Credinţa, dar gratuit al lui Dumnezeu, accesibilă celor care o cer
cu umilinţă, este virtutea supranaturală necesară pentru a fi mântuiţi.
Actul de credinţă este un act uman, adică un act al inteligenţei omului
care, sub impulsul voinţei mişcate de Dumnezeu, îşi dă în mod liber
propriul consimţământ la adevărul divin. În afară de aceasta, credinţa
este sigură deoarece este întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu; este
activă „prin iubire” (Gal 5,6); este în creştere continuă, prin ascul-
tarea cuvântului lui Dumnezeu şi prin rugăciune. Ea ne face să pre-
gustăm încă de acum bucuria cerească (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice), 28.
Un basorelief care reprezintă misterul Preasfintei Treimi în mod simbolic și pedagogic. Modelul se află în Calais: Sf. Josemaría l-a văzut în 1959 și a vrut să reproducă în Cripta Bisericii Prelaturii „Santa Maria della Pace”.
Un basorelief care reprezintă misterul Preasfintei Treimi în mod simbolic și pedagogic. Modelul se află în Calais: Sf. Josemaría l-a văzut în 1959 și a vrut să reproducă în Cripta Bisericii Prelaturii „Santa Maria della Pace”.

Istoria nu este supusă forțelor oarbe ale naturii, nici nu este rezultatul unei întâmplări, ci este manifestarea milostivirilor lui Dumnezeu Tatăl. Gândurile lui Dumnezeu sunt deasupra gândurilor noastre, spune Scriptura, de aceea, a avea încredere în Domnul înseamnă a avea credință în ciuda a tot. Milostivirea lui Dumnezeu – care ne iubește pentru totdeauna – este în spatele tuturor întâmplărilor cu toate că uneori în mod ascuns pentru noi. Când creștinul trăiește în credință – credință care nu este doar cuvânt, ci adevărată rugăciune personală –, siguranța iubirii divine se manifestă în bucurie, în libertatea interioară. Aceste noduri care strâng uneori inima, aceste greutăți care apasă sufletul, se desfac și se dizolvă. Dacă Dumnezeu e cu noi, cine este împotriva noastră? Și zâmbetul vine curând pe buzele noastre. Un fiu al lui Dumnezeu, un creștin care trăiește viața în credință, poate suferi și plânge: poate avea motive pentru a se căi, dar nu pentru a fi trist (Las riquezas de la fe).

Citește Catehismul și Compendiul:

Catehismul Bisericii Catolice
Compendiul Catehismului Bisericii Catolice