Este rege şi doreşte să domnească în inimile noastre de fii ai lui Dumnezeu. Dar să punem la o parte imaginea pe care o avem despre domniile pământului: Cristos nu domină nici nu încearcă să se impună, pentru că n-a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji. Regatul său este pacea, bucuria, dreptatea. Cristos, regele nostru, nu vrea de la noi raţionamente inutile, ci fapte, pentru că nu oricine îmi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voinţa Tatălui meu care este în ceruri (Mt 7, 21).

Este Isus care trece, 93

Unde este regele? Unde să-l căutăm dacă nu acolo unde vrea să domnească, adică în inimă, în inima ta? Pentru aceasta a devenit Prunc: cine nu iubeşte într-adevăr o creatură mică? Unde este atunci regele, Cristos pe care Duhul Sfânt caută să-l formeze în sufletul nostru? Nu poate fi desigur în mândria care ne desparte de Dumnezeu. Nu în lipsa de caritate care ne izolează. Acolo unde Cristos nu este; acolo omul rămâne singur.

Este Isus care trece, 31

Cristos trebuie să domnească înainte de toate în sufletul nostru. Dar cum vom răspunde dacă ne-ar întreba: Tu, mă laşi să domnesc în tine? Eu i-aş răspunde că pentru a-l face să domnească în mine am o mare trebuinţă de harul său: numai aşa chiar şi palpitaţia cea mai ascunsă, suspinul imperceptibil, privirea cea mai lipsită de semnificaţie, şi cuvântul cel mai banal, chiar şi senzaţia cea mai elementară, totul s-ar putea traduce într-un osanna lui Cristos, regele meu.

Este Isus care trece, 181

Dacă îl lăsăm pe Cristos să domnească în sufletul nostru, nu vom fi niciodată dominatori, ci servitori ai tuturor oamenilor. Slujire: cât de mult îmi place acest cuvânt! A sluji pe Regele meu şi, prin El, pe toţi aceia care au fost răscumpăraţi cu sângele său. Dacă noi creştinii am şti să slujim! Să mergem la Domnul şi să-i încredinţăm hotărârea noastră de a vrea să învăţăm să slujim, pentru că numai astfel vom putea nu numai să-l cunoaştem şi să-l iubim pe Cristos, dar a-l face cunoscut şi iubit de alţii.

Este Isus care trece, 182

La toate acestea am fost chemaţi noi creştinii, aceasta este datoria apostolică şi grija care trebuie să ne consume în interior: a face ca împărăţia lui Cristos să devină realitate, pentru ca să nu mai fie ură, nici cruzime, şi ca să se extindă pe tot pământul balsamul tare şi pacific al iubirii. Să-i cerem în această zi de la Regele nostru să facă din noi colaboratori umili şi fervoroşi la planul divin de a uni ceea ce este despărţit, de a salva ceea ce este pierdut, de a ordona ceea ce omul a răvăşit, de a conduce la ţel ceea ce deviază, de a reconduce la armonie întreaga creaţie.

Este Isus care trece, 183

Celebrăm astăzi sărbătoarea lui Cristos Rege şi fără a depăşi datoria mea de preot vă spun că dacă cineva ar înţelege domnia lui Cristos ca un program politic nu a aprofundat finalitatea supranaturală a credinţei şi nu ar fi departe de a grava conştiinţele cu greutăţi care nu sunt cele ale lui Isus, pentru că jugul său este dulce şi povara sa uşoară. Să iubim cu adevărat pe toţi oamenii. Şi să-l iubim mai ales pe Cristos. Atunci nu vom putea face altceva decât să iubim libertatea legitimă a altora, într-o convieţuire pacifică şi respectuoasă.

Este Isus care trece, 184