„La Morenita”: doi sfinți, un cântec

Atât Sf. Ioan Paul al II-lea, cât și Sf. Josemaría au intonat de mai multe ori cântecul „La Morenita” gândindu-se la Sfânta Fecioară. Ascultă cântecul.

Doi sfinți. Un cântec. Atât Sfântul Ioan Paul al II-lea, cât și Sfântul Josemaría au intonat de mai multe ori cântecul „La Morenita” gândindu-se la Sfânta Fecioară.

Sf. Josemaría în Mexic, în 1970

Sfântul Josemaría, la sosirea în Mexic, zise:

„Când voi merge la Villa, va trebui să mă scoateți de acolo cu macaraua”.

Sâmbătă 16 mai, Părintele și-a început vizitele la Virgen Morena (Madona Neagră), care s-au prelungit timp de 9 zile. L-au însoțit Pr. Alvaro del Portillo, Pr. Javier Echevarría și alte 3 persoane. S-a format astfel un mic grup care s-a apropiat de bazilică cu discreție. De-abia pe la 6 seara, Părintele a intrat iute, cu tinerețea și sufletul caracteristic cu care se mișcă de obicei, pentru a ajunge la o întâlnire foarte frumoasă și importantă. A ajuns până la prezbiteriu și a îngenuncheat. Acolo a rămas mult timp rugându-se, cu privirea fixată asupra Sfintei Fecioare.

În timp ce se ruga, fiii și fiicele sale spirituale mexicane au ajuns încet-încet. Bazilica s-a umplut de chipuri cunoscute care se rugau, cu toții uniți, pentru ceea ce Părintele a pus la picioarele Sfintei Fecioare.

-„Ai auzit acele cuvinte ale Domnului când, pentru a-și arăta dragostea, zice: dar este posibil ca o mamă să își uite copiii? Și chiar dacă s-ar întâmpla așa ceva, în schimb eu nu-mi voi aminti de iubirea pe care o am pentru voi. De asemenea, nici copiii nu o pot uita pe Mama”.

La 22 iunie, în ajunul întoarcerii sale la Roma, Părintele s-a întâlnit cu un grup de fii ai săi spirituali. Cineva cântă la chitară:

-„Părinte, este un cântec popular vechi. Se spune că este prea melodios, dar mie îmi place. Începutul este puțin încet”:

„Vreau să-ți cânt, femeie, cel mai frumos cântec, pentru că tu ești dragostea mea, regina inimii mele...”

„Și, îndată, Părintele s-a ridicat în picioare:

-„De ce nu mergem cu toții la Villa să cântăm asta Sfintei Fecioare, să-i dăm serenata noastră...” (...)

”După aceea au intonat La Morenita și mai multe versuri. Emoția se răspândește, deoarece acolo este o mare parte din Mexic: s-au întâlnit alături de Părinte toți cei care parcurg această cale de fidelitate față de Cristos care este Opus Dei.”

Am cunoscut o frumoasă fată cu fața măslinie... și-am îndrăgit-o mult

Fericitul Ioan Paul al II-lea în cartea sa Ridicați-vă, să mergem! povestește că:

„Toți credincioșii polonezi merg în pelerinaj la Częstochowa. Și eum am mers încă de copil acolo, ca pelerin. În anul 1936, a avut loc la Jasna Góra un mare pelerinaj al tineretului studențesc din întreaga Polonie, cu care prilej s-a depus jurământul solemn în fața icoanei. De atunci se repetă an de an.

În timpul ocupației, am făcut un pelerinaj asemănător, de-acum ca student la filologie polonă la Facultatea de Filosofie a Universității Jagellone. Îmi amintesc de acest moment în mod deosebit, deoarece pentru menținerea tradiției am plecat la Częstochowa ca delegați Tadeusz Ulewicz, eu și o a treia persoană. Jasna Góra era înconjurată de armatele hitleriste. Părinții Pustnici ai Sfântului Paul ne-au găzduit. Știau că suntem o delegație. Totul era, bineînțeles, conspirativ. Am avut satisfacția că am putut păstra această tradiție. Ulterior, am mers de nenumărate ori la Częstochowa în diferite pelerinaje - îndeosebi cu pelerinii din Wadowice.

An de an, aveau loc la Jasna Góra exercițiile spirituale ale episcopilor, de obicei la începutul lui septembrie. Prima dată când am participat la o asemenea reculegere eram doar un simplu episcop numit. M-a luat cu el arhiepiscopul Baziak. Îmi amintesc că predicator a fost atunci părintele Jan Zieja, un preot eminent. Firește, primul loc i-a revenit primatului, cardinalul Stefan Wyszyński, un om cu adevărat providențial pentru vremurile pe care le trăiam atunci.

Probabil că tocmai din acele pelerinaje la Jasna Góra s-a născut dorința ca, în pelerinajele mele de papă, să-mi îndrept primii pași spre un sanctuar al Sfintei Maria. Tocmai această dorință e cea care m-a adus, în prima mea călătorie apostolică în Mexic, la picioarele Fecioarei de Guadalupe. Dragostea mexicanilor, și în general a celor din America Centrală și de Sud pentru Maria de Guadalupe - dragoste exprimată în mod spontan și sentimental, dar foarte intens și profund - prezintă multe analogii cu credința mariană poloneză, care mi-a format și mie spiritualitatea. Mexicanii o numesc cu afecțiune pe Maria La Virgen Morenita, nume care s-ar putea traduce liber cu „Madona Neagră”. Au și un cunoscut cântec popular ce descrie dragostea unui tânar pentru o fată; mexicanii dedică acest cântec Sfintei Fecioare. Încă îmi mai sună în urechi cuvintele melodioase:

Conocí a una linda Morenita... y la quise mucho.

Por las tardes iba yo enamorado y cariñoso a verla.

Al contemplar sus ojos, mi pasión crecía.

Ay Morena, Morenita mía, no te olvidaré.

Hay un Amor muy grande que existe entre los dos, entre los dos...

(„Am cunoscut o frumoasă fată cu fața măslinie... și-am îndrăgit-o mult.

Seara, cu inimă plină de dor, mergeam să o văd.

Privind-o în ochi, iubirea-mi se-aprindea și mai tare.

Oh, iubita mea cu fața măslinie, eu nicicând nu te voi uita.

O iubire fără margini îi leagă pe cei doi, îi leagă pe cei doi...”)

----------------

Guadalupe, cel mai mare sanctuar din întreaga Americă, reprezintă pentru acest continent ceea ce este Częstochowa pentru polonezi. Desigur, e vorba de două lumi oarecum diferite: la Guadalupe este lumea latino-americană, iar la Częstochowa lumea slavă, Europa de Est. Acest lucru s-a putut observa cu claritate în timpul Zilei Mondiale a Tineretului din 1991, când pentru prima oară s-au adunat la Częstochowa tineri de peste granița de răsărit a Poloniei: ucrainieni, letoni, bieloruși, ruși. Toate colțurile Europei de Est erau reprezentate.