Laura Busca (1913 - 2000) era mama a șapte fii, licențiată în farmacie și cu o iubire mare pentru studiu și lectură. După o boală îndelungată muri la Pamplona, în faimă de sfințenie, la 11 octombrie 2000. Arhiepiscopul de Pamplona i-a deschis cauza de canonizare la 14 iunie 2013. Cauza de canonizare a soțului său, Eduardo Ortíz de Landázuri, un prestigios medic și conferențiar universitar, a fost deschisă în decembrie 1998.
Cine era Laurita Busca?
Laura Busca Otaegui (numită "Laurita" de cei care o cunoșteau bine) s-a născut la 3 noiembrie 1912 la Zumárraga, în regiunea bască a Spaniei. În 1935 a obținut licența în farmacie la Universitatea Centrală din Madrid. În același an îl întâlni pe viitorul soț, Eduardo Ortiz de Landázuri.
După ce au trecut amândoi prin anii Războiului Civil din Spania, s-au căsătorit pe 17 iunie 1941, în Sanctuarul Doamnei Noastre de Arantzazu. Căsătoria fu rodnică, cu șapte fii.
Persoană cu o inimă mare și înțelegătoare, Laura căută sfințenia în munca cotidiană de mama a unei familii numeroase. Ceruse primirea în Opus Dei (Lucrarea lui Dumnezeu) pe 8 ianuarie 1953. Urmând sfatul Sfântului Josemaría Escrivá, Laura și soțul său Eduardo s-au angajat să facă din familia lor un “cămin luminos și voios”. Viața Laurei a fost caracterizată de o extraordinară dăruire de sine în îngrijirea soțului și a fiilor, ca și a multor altor persoane, luând putere din evlavia sa profundă și din iubirea pentru Dumnezeu.
Începând cu anii '50 suferea de o acută durere de spate, pe care o suportă cu tărie și acceptarea plină de bucurie a voinței lui Dumnezeu.
La 11 decembrie 1998 avu bucuria de a fi prezentă la Pamplona la deschiderea procesului diecezan asupra virtuților soțului său Eduardo, și putin după aceea avu oportunitatea de a oferi mărturia sa în proces. După o dureroasă boală, suportată cu o extraordinară putere creștinească, muri la Pamplona, în faimă de sfințenie, pe 11 octombrie 2000.