Olimpiadele supranaturale

Pentru tine, care eşti sportiv, ce bun argument este cel de Apostol!: ‘Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul?’ Alergaţi, deci, în aşa fel ca să-l câştigaţi! (Drum, 318)

Pentru tine, care eşti sportiv, ce bun argument este cel de Apostol! : „Nescitis quod ii qui in stadio currunt omnes quidem currunt, sed unus accipit bravium? Sic currite ut comprehendatis” – Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să-l câştigaţi!

Drum, 318

Îmi spui: când se va ivi prilejul de a făptui ceva mare... atunci! – Atunci? Vrei să mă faci să cred, şi să crezi la rândul tău în mod serios, că vei fi învingător al Olimpiadei supranaturale, fără pregătire zilnică, fără antrenament?

Drum, 822

Ce rezultate excelente când te avânţi spre lucruri serioase cu spirit sportiv… Am ratat câteva lovituri? – De acord, dar, dacă perseverez, în cele din urmă voi câştiga.

Brazdă, 169

Beatus vir qui suffert tentationibus… – fericit omul care îndură încercarea, căci, după ce a fost încercat, va primi coroana Vieţii.

Ce bucurie în tine, nu este aşa, când vezi că acest sport interior devine un izvor de pace care nu seacă niciodată!

Brazdă, 160

Lupta ascetică nu este ceva negativ, şi deci odios, ci e afirmare plină de bucurie. Un sport! Adevăratul sportiv nu luptă pentru o singură victorie pe care ar câştiga-o dintr-o dată. El se pregăteşte, se antrenează mult timp, cu încredere şi seninătate! El încearcă de mai multe ori şi chiar dacă nu triumfă de prima dată, insistă cu perseverenţă până ce învinge obstacolul.

Forja, 169

Faptul de a simţi în trup şi în suflet imboldul mândriei, al senzualităţii, al invidiei, al lenei, al spiritului de jignire, nu ar trebui să constituie o descoperire. Este vorba de un rău vechi, sistematic verificat în experienţa noastră personală; el este punctul de plecare şi atmosfera obişnuită pentru a învinge în acest sport intim, în cursa noastră spre casa Tatălui. Sfântul Paul ne învaţă într-adevăr: Eu alerg deci, dar nu ca acela care este fără scop; boxez, dar nu ca acela care loveşte în aer; ci tratez cu duritate trupul meu şi îl târăsc în sclavie, pentru ca să nu se întâmple ca după ce am predicat altora, să fiu eu însumi descalificat.

Este Isus care trece, 75

Am văzut, o dată, cum străluceau ochii unui atlet în faţa obstacolelor pe care trebuia să le înfrunte. Şi ce victorie! Priviţi cum domină dificultăţile! Astfel ne contemplă Domnul Dumnezeul nostru, care iubeşte lupta noastră. Pe de altă parte vom fi mereu învingători, pentru că nu ne neagă niciodată atotputernicia harului său. Nu este important ce avem de combătut, pentru că El nu ne părăseşte.

Prietenii lui Dumnezeu, 182

Este un timp de speranţă şi trăiesc din acest tezaur. Nu este o frază, Părinte, îmi spui tu, este o realitate.

Ei bine, lumea interioară, toate valorile omeneşti care te atrag cu o forţă atât de mare (prietenia, arta, ştiinţa, filozofia, teologia, sportul, natura, cultura, sufletele…), învesteşte-le pe toate în speranţă: in speranţa în Cristos.

Brazdă, 293