Prin Botez, Dumnezeu Tatăl nostru a luat în posesie viaţa noastră, ne-a încorporat în viaţa lui Cristos şi ni l-a trimis pe Duhul Sfânt. Forţa şi puterea lui Dumnezeu luminează faţa pământului. Vom face să ardă lumea, în flăcările focului pe care a venit să-l aducă pe pământ!... Şi lumina adevărului tău, Isus al nostru, va ilumina inteligenţele, într-o zi fără sfârşit.
Eu te aud exclamând, Regele meu, cu o voce vie, care vibrează şi acum. Ignem veni mittere in terram, et quid volo nisi ut accendatur? (Lc 12, 49). —Şi voi răspunde – cu toată fiinţa mea – cu simţurile mele şi facultăţile mele: Ecce ego, quia vocasti me! (1 Sam 3, 9). Domnul a pus în sufletul tău o pecete de neşters, prin Botez: eşti fiul lui Dumnezeu. Copilul: nu arde de dorinţa de a se face iubit de toţi?
Sf. Josemaría Escrivá, în cartea Sfântul Rozariu, Adaos, primul mister de lumină
Toţi oamenii sunt fii ai lui Dumnezeu. Dar un fiu poate să se comporte cu tatăl său în diferite moduri. Trebuie să ne dăm seama că Domnul, voindu-ne fiii săi, ne-a admis să trăim în casa sa, în mijlocul lumii: a voit să fim din familia sa, ca toate lucrurile sale să fie ale noastre şi ale noastre să fie ale sale, ca să-l tratăm cu atâta familiaritate şi încredere încât să-i cerem, cum face un copil, luna!
Un fiu al lui Dumnezeu îl tratează pe Domnul ca Tată. Nu cu un respect servil nici cu reverenţă formală, ci cu sinceritate şi încredere. Dumnezeu nu se scandalizează de oameni, nu se oboseşte de infidelităţile noastre. Tatăl din Ceruri iartă orice ofensă, când fiul se întoarce la El, când se căieşte şi cere iertare. Ba mai mult, Domnul este în aşa fel Tată încât previne dorinţa noastră de iertare: El ne vine în faţă, deschizându-ne braţele cu harul său. (...)
Sf. Josemaría Escrivá, în cartea Este Isus care trece, 64
Misiunea de fii ai lui Dumnezeu
Creştinul ştie că este introdus în Cristos prin Botez; este vrednic să lupte pentru Cristos prin Mir; chemat să lucreze în lume prin participarea la funcţiunea regală, profetică şi sacerdotală a lui Cristos; devine un singur lucru cu Cristos prin Euharistie, sacramentul unităţii şi al iubirii. De aceea, ca Isus Cristos, creştinul trebuie să trăiască pentru alţii, privind cu iubire pe fiecare din aceia care îl înconjoară şi omenirea întreagă. (...)
Nu este posibil de a despărţi în Cristos fiinţa sa de Dumnezeu-Om şi rolul său de Răscumpărător. Cuvântul se face trup şi vine pe pământ ut omnes homines salvi fiant, pentru a salva pe toţi oamenii. Cu toate mizeriile noastre şi limitele noastre, fiecare dintre noi este un alt Cristos, acelaşi Cristos, chiar şi noi chemaţi să slujim pe toţi oamenii. (...)
Domnul nostru a venit să aducă pacea, vestea cea bună, viaţa tuturor oamenilor. Nu numai celor bogaţi, şi nu numai celor săraci. Nu numai celor înţelepţi, nici numai celor simpli. Tuturor. Fraţilor, pentru că suntem toţi fraţi, fiii unui aceluiaşi Tată, Dumnezeu. Pentru care nu este decât o rasă: rasa fiilor lui Dumnezeu. Nu este decât o culoare: culoarea fiilor lui Dumnezeu. Şi nu este decât o limbă: cea care vorbeşte inimii şi minţii şi, fără sunetul cuvintelor, ne face să-l cunoaştem pe Dumnezeu, şi face aşa ca să ne iubim reciproc.
Sf. Josemaría Escrivá, în cartea Este Isus care trece, 106