Sf. Josemaría și sensul suferinței

Sfântul Josemaría amintește des faptul că la începuturile Opus Dei nu avea niciun fel de resurse palpabile, bazându-se doar pe cele sufletești: rugăciunea și suferința, oferite lui Dumnezeu.

Sfântul Josemaría amintește des faptul că la începuturile Opus Dei nu avea niciun fel de resurse palpabile, bazându-se doar pe cele sufletești: rugăciunea și suferința, oferite lui Dumnezeu.

Și, la urma urmei, preotul acela de 26 de ani

nu avea decât harul lui Dumnezeu și multă bună dispoziție.

Și trebuia să pună bazele Opus Dei.

Și știți cum a reușit?

Datorită spitalelor.

Spitalul general din Madrid, supra-aglomerat de oameni bolnavi,

într-o sărăcie cumplită, întinși pe coridoare din cauza lipsei de paturi.

Un alt spital era Spitalul Regelui,

unde se aflau pacienții bolnavi de tuberculoza, incurabilă la vremea aceea.

Astăzi poate fi vindecată, pentru că medicina a făcut mari progrese.

Acelea erau armele de cucerire!

Aceea era bogăția dobândită!

Și aceea era puterea cu care reușeai să mergi mai departe!

Și Domnul nostru ne-a condus prin lume,

prin Europa, Asia, Africa, America și Australia…

mulțumită bolnavilor, care sunt o comoară.

Și n-o voi uita în veci pe femeia aceea sărmană și bolnavă

la căpătâiul căreia am stat atunci când a murit, tânăr preot fiind.

După ce i-am administrat ultimul sacrament, i-am șoptit la ureche:

„Binecuvântată fie durerea!”

- aceasta este eliberarea -

„Iubită fie durerea!”

și ea a început să repete după mine cu voce stinsă, dându-și sufletul câteva minute mai târziu.

„Sanctificată și glorificată fie durerea!”

Și acum gândesc la fel!

Aceasta mi-e eliberarea!