Sfinţirea muncii

Să muncim, şi să muncim mult şi bine, fără a uita că arma noastră cea mai bună este rugăciunea. De aceea nu obosesc în a repeta că trebuie să fim suflete contemplative în mijlocul lumii

Amintind creştinilor cuvintele minunate din cartea Genezei – unde se spune că Dumnezeu l-a creat pe om pentru ca să muncească – am atenţionat exemplul lui Cristos, care a petrecut aproape toată existenţa sa pământească în munca de lemnar într-un sat. Noi iubim această muncă omenească pe care El a adoptat-o ca o condiţie de viaţă, pe care a cultivat-o şi a sfinţit-o. Noi vedem în muncă, în oboseala nobilă creatoare a oamenilor, nu numai una din valorile umane cele mai înalte, instrumentul indispensabil pentru progresul societăţii şi cea mai echitabilă ordine a raporturilor dintre oameni, dar şi un semn de iubire a lui Dumnezeu pentru creaturile sale şi a iubirii oamenilor între ei şi pentru Dumnezeu: un mijloc de perfecţiune, un drum de sfinţire. De aceea, unicul scop al Opus Dei a fost mereu acela de a contribui să facă în lume, în mijlocul realităţilor şi aspiraţiilor temporale, să fie bărbaţi şi femei de orice rasă şi condiţie socială chemaţi să iubească şi să-l slujească pe Dumnezeu şi pe oameni în munca zilnică şi prin această muncă.

Colocvii, 10

Demnitatea oricărei munci

Munca profesională – oricare ar fi ea – devine lumina care luminează pe prietenii şi colegii voştri. Repet deci membrilor lui Opus Dei, şi afirmaţia valorează şi pentru voi toţi care mă ascultaţi: dacă mi se spune că tiţio este un fiu bun al meu – un creştin bun –, dar un cizmar rău, ce să fac? Dacă nu se străduieşte să înveţe bine meseria sa, sau s-o desfăşoare cu grijă, nu va putea s-o sfinţească nici s-o ofere Domnului; pentru că sfinţirea muncii zilnice este baza spiritualităţii adevărate pentru noi toţi care – cufundaţi în realităţile pământeşti – suntem hotărâţi să cultivăm un raport intim cu Dumnezeu.

Prietenii lui Dumnezeu, 61

Calificare identică şi recunoaştere profesională

Oricare muncă profesională cere o formare anterioară şi efortul constant pentru a ridica nivelul acestei pregătiri şi pentru a o aduce la zi în circumstanţele mereu noi. Această exigenţă reprezintă o datorie cu totul specială pentru aceia care aspiră la locuri de conducere ale societăţii: într-adevăr ei sunt chemaţi să dezvolte un serviciu de maximă importanţă, de care depinde binele tuturor.

O femeie dotată cu pregătirea necesară trebuie să găsească deschise toate căile spre viaţa politică, la toate nivelurile. În acest sens, nu se pot indica unele activităţi specifice rezervate numai femeilor.

Colocvii, 90

Ipoteca socială a bogăţiei

Toţi bărbaţii şi toate femeile – şi nu numai cei săraci materialiceşte – au obligaţia să muncească; bogăţia sau o situaţie economică înstărită nu sunt decât un semn al faptului că sunt mai mult obligaţi să simtă responsabilitatea societăţii întregi.

Colocvii, 111

Munca construieşte societatea

Marea majoritate a membrilor sunt laici, creştini obişnuiţi; condiţia lor este de a avea o profesiune, o meserie, o ocupaţie, adesea absorbantă, cu care îşi câştigă existenţa, susţin familia, contribuie la binele comun, realizează personalitatea lor.

Şi chemarea la Opus Dei vine să confirme toate acestea; atât este de adevărat că unul din semnele esenţiale ale chemării este chiar datoria de a vrea să stea în lume şi să dezvolte o muncă cât mai perfectă posibilă – ţinând cont, cum spuneam, de propriile imperfecţiuni personale – fie din punct de vedere uman fie din punct de vedere supranatural. O muncă, într-adevăr, care să contribuie efectiv la edificarea unei cetăţi pământeşti (şi care să fie făcută deci cu competenţă, cu spirit de slujire) la consacrarea lumii (şi care aşadar să fie sfinţitoare şi sfinţită).

Colocvii, 70

Succese şi insuccese

Dar să reluăm firul discursului. Vă spuneam că puteţi să obţineţi succesele cele mai spectaculoase pe tărâmul social, în viaţa publică, în profesiune, dar dacă neglijaţi viaţa voastră interioară, şi vă îndepărtaţi de Domnul, aţi greşit răsunător.

Prietenii lui Dumnezeu, 12

Trebui să rămâi vigilent pentru ca succesele tale profesionale sau nereuşitele tale – şi acestea din urmă fii sigur că apare – să nu te facă să uiţi, nici pentru o clipă, slava lui Dumnezeu, care este adevărată finalitate a muncii tale!

Forja, 704

Eficacitatea adevărată a muncii o dă iubirea

Îmi place mult să repet – pentru că despre aceasta am o experienţă bună – aceste versuri nu sublime, dar foarte expresive: Viaţa mea este toată din iubire / şi, dacă în iubire sunt expert, / este din cauza durerii, / pentru că nu este un iubitor mai bun / decât acela care a suferit mult. Angajează-te în datoriile tale profesionale din Iubire: du totul la bun sfârşit din Iubire, insist, şi vei putea experimenta – tocmai pentru că iubeşti, chiar dacă trebuie să guşti amărăciunea neînţelegerii, a nedreptăţii şi chiar a insuccesului uman – minunile pe care munca ta le produce. Roade suculente, seminţe de veşnicie!

Prietenii lui Dumnezeu, 68

Munca o misiune

Chemarea aprinde în noi o lumină care ne face să recunoaştem sensul existenţei noastre. Chemarea ne convinge, cu luminozitatea credinţei, de ce-ul realităţii noastre pământeşti. Toată viaţa noastră, cea prezentă, cea trecută şi cea care va veni, dobândeşte un relief nou, o profunditate niciodată imaginată mai înainte. Toate evenimentele şi toate împrejurările ocupă acum locul lor adevărat; înţelegem unde Domnul vrea să ne conducă şi ne simţim ca târâţi de această misiune pe care El ne-o încredinţează.

Este Isus care trece, 45

Toate obligaţiile oamenilor îl interesează pe Dumnezeu

Voi care astăzi celebraţi cu mine sărbătoarea sfântului Iosif, sunteţi persoane dedicate muncii în diferite activităţi profesionale, formaţi diferite familii şi aparţineţi la diferite naţiuni, rase şi limbi. Voi sunteţi educaţi în aule universitare sau în fabrici, aţi exercitat ani de-a rândul profesiunea voastră, aţi întreţinut raporturi de muncă şi de prietenie cu tovarăşii voştri, aţi participat la rezolvarea problemelor colective ale acţiunilor voastre şi a societăţii voastre.

Ei bine, vă amintesc încă o dată că toate acestea nu sunt străine planurilor divine. Chemarea voastră umană este parte importantă a chemării voastre divine. Iată motivul pentru care trebuie să vă sfinţiţi – colaborând în acelaşi timp la sfinţirea altora – sfinţind cu totul munca voastră şi ambientul vostru, adică profesiunea sau meseria care umple zilele voastre, care dă o fizionomie deosebită personalităţii voastre umane, care este modul vostru de a fi prezenţi în lume; şi, împreună cu munca, cu familia şi, în sfârşit, cu naţiunea unde v-aţi născut şi pe care o iubiţi.

Este Isus care trece, 46

Rugăciune şi munca

Să muncim, şi să muncim mult şi bine, fără a uita că arma noastră cea mai bună este rugăciunea. De aceea nu obosesc în a repeta că trebuie să fim suflete contemplative în mijlocul lumii, care se străduiesc să transforme munca lor în rugăciune.

Brazdă, 497

Activism

Este bine să-ţi rupi picioarele, să munceşti din greu… În orice caz activităţile tale profesionale nu constituie decât mijloace pentru a-ţi stinge scopul, sub nici o formă ele nu pot fi considerate ca ceva esenţial.

Câte „îndeletniciri” ni împiedică unirea cu Dumnezeu.

Brazdă, 502

Apostolat

Comportă-te ca şi cum ambienţa locului în care lucrezi ar depinde de tine, şi numai de tine: o ambienţă de muncă, de bucurie, a prezenţei lui Dumnezeu şi a viziunii supranaturale.

—Nu pricep abulie [lipsă patologică de voinţă] ta. Dacă te izbeşti de un grup de camarazi ceva mai dificil – poate a devenit complicat din pricina neglijenţei tale – te dezinteresezi de ei, te sustragi şi gândeşti că sunt lipsiţi de merit, o greutate care frânează proiectele tale apostolice, că nu te vor înţelege…

—Cum vrei să te asculte, dacă tu te mulţumeşti să-i iubeşti şi să-i serveşti prin rugăciunea şi mortificarea ta, şi nu le vorbeşti?...

—Câte surprize vei avea în ziua în care te vei hotărî să-l frecventezi pe unul din ei, apoi pe un altul, şi apoi încă pe unul! Mai mult, dacă nu te schimbi, vor putea pe bună dreptate să strige, arătându-te cu degetul: hominem non habeo! – nu am pe nimeni care să mă ajută!

Brazdă, 954