Desigur, nu este o întâmplare că marile spiritualități care au marcat istoria Bisericii au apărut dintr-o referință explicită la Scriptură. Mă gândesc, de exemplu, la Sfântul Anton, abate, mișcat de ascultarea cuvintelor lui Cristos: Dacă vrei să fii desăvârșit, mergi, vinde ceea ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă! (Mt 19,21).
Nu mai puțin sugestiv este Sfântul Vasile cel Mare, care în opera Moralia se întrebă: Ce este propriu credinței? Certitudinea deplină și neîndoielnică a adevărului cuvintelor inspirate de Dumnezeu... Ce este propriu credinciosului? Conformarea cu această certitudine deplină la semnificația cuvintelor Scripturii și a nu îndrăzni să scoată sau să adauge nimic altceva.
Sfântul Benedict, în Regula sa, face trimitere la Scriptură ca normă preadreaptă pentru viața omului. Sfântul Francisc din Assisi – scrie Toma de Celano – auzind că discipolii lui Cristos nu trebuie să aibă nici aur, nici argint, nici bani, nici să poarte desagă, nici pâini, nici toiag pentru drum, nici să aibă încălțăminte, nici două tunici... imediat, tresăltând de Duh Sfânt, a exclamat: „Asta vreau, asta cer, asta doresc să fac din toată inima!”
Sfânta Clara din Assisi merge cu totul pe urma experienței Sfântului Francisc: Forma de viață a Ordinului Surorilor Sărace... este aceasta: respectarea sfintei evanghelii a Domnului nostru Isus Cristos. Sfântul Dominic de Guzman, după aceea, pretutindeni se manifesta ca un om evanghelic, în cuvinte ca și în fapte și voia să fie și frații săi predicatori, oameni evanghelici.
Sfânta Tereza a lui Isus, carmelită, care în scrierile sale recurge încontinuu la imagini biblice pentru a explica experiența sa mistică, amintește că Isus însuși îi revelează că tot răul din lume derivă din necunoașterea în mod clar a adevărurilor din Sfânta Scriptură. Sfânta Tereza a Pruncului Isus găsește iubirea ca vocație personală a ei în cercetarea Scripturilor, îndeosebi a capitolelor 12 și 13 din Scrisoarea întâi către Corinteni; aceeași sfântă descrie fascinația Scripturilor: Îndată ce-mi îndrept privirea asupra evangheliei, imediat respir parfumurile vieții lui Isus și știu în ce parte să alerg.
Fiecare sfânt constituie o rază de lumină care provine din cuvântul lui Dumnezeu: așa ne gândim, de asemenea, la Sfântul Ignațiu de Loyola în căutarea adevărului și în discernământul spiritual; Sfântul Ioan Bosco, în pasiunea sa pentru educația tinerilor; Sfântul Ioan Maria Vianney, în conștiința măreția preoției ca dar și misiunea; Sfântul Pius de Pietrelcina, în faptul de a fi instrument al milostivirii divine; Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer, în predica sa despre chemarea universală la sfințenie; Fericita Tereza de Calcutta, misionară a carității lui Dumnezeu față de cei din urmă; până la martiri nazismului și comunismului, reprezentați, pe de o parte, de Sfânta Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), călugăriță carmelitană, și, pe de altă parte, de Fericitul Alois Stepinac, cardinal arhiepiscop de Zagreb.
-------------------------------------------------------------------
Exortația apostolică postsinodală Verbum Domini a Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea adresată episcopatului, clerului, persoanelor consacrate și credincioși laici despre cuvântul lui Dumnezeu în viața și în misiunea Bisericii