Părinte, dvs. ne-ați ajutat să ne dăm seama

că trebuie să cunoaștem și să lăudăm misterul Preasfintei Treimi.

Dar, Părinte, asta e foarte greu. Cum ne puteți ajuta dvs.,

nu zic să-l înțelegem, dar cel puțin să medităm asupra lui mai bine?

Cere-i Domnului cu umilință

să îți dea dragoste față de Preasfânta Treime, știind că este un mister

și că e drept că există mistere în religie.

Mai sunt într-adevăr în realitatea lucrurilor pe care le atingem, pe care le vedem.

Spun mereu, sau de multe ori, același lucru:

încă nu sunt bătrân și în discipline științifice

am învățat multe teorii contradictorii,

pentru a-mi explica lucruri pe care le văd și le ating.

În fața lui Dumnezeu, m-ar găsi plin de trufie, dacă l-ar înțelege.

Încep și îi zic: slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh.

Știu că Domnul este foarte mulțumit să-l slăvească, să-l creadă.

Și când am un pic de limpezime, mă bucur foarte mult;

și când nu înțeleg nimic, mă bucur încă mai mult și zic: Doamne, este drept,

pentru capul meu nu este un mare lucru. Mă bucur de mărinimia ta, de frumusețea ta,

de puterea ta, de bunătatea ta:

slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh!

Lăudă-L cu liniște, și asta este destul.

Și să faci acte de credință. De acord? Da?

Deoarece credința nu am făcut-o tu, nici eu,

nici acea persoană, nici cealaltă, nici nimeni.

Credința este alcătuită dintr-un depozit,

dintr-o doctrină pe care Domnul a vrut să ne-o reveleze,

în primul rând, prin prooroci; și apoi, prin Fiul său Isus Cristos,

care s-a zămislit în pântecele preacurate ale Sfintei Fecioare Maria.

Trebuie s-o acceptăm pentru că El are tot dreptul să ne impună credința aceasta.

Este clar?