Un doctor îl întreabă pe Sfântul Josemaría: „În unele zile, munca nu ne mai lasă timp pentru nimic altceva. Cum ne putem menține credința și familia aproape?”

Părinte, sunt chirurg și am 10 copii.

În unele zile, munca nu ne mai lasă timp pentru nimic altceva.

Cum ne putem menține credința și familia aproape?

Dar când ai grija de pacienți nu este aproape ca și cum ai îndeplini o misiune pastorală?

Ești aproape ca un preot. Ai sufletul unuia.

Tu vindeci atât durerile trupești, cât și pe cele sufletești.

Doar felul în care îi privești și tratezi, cu un singur cuvânt de afecțiune îi faci să zâmbească.

Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule pentru că nu ai destul timp la dispoziție. Nici eu nu am.

Noi, cei care nu avem destul timp ne găsim întotdeauna momente în care să avem grijă de sufletele noastre.

Și, de asemenea, de dimineața până seara și de seară până dimineață ești cu Dumnezeu.

Mergi mai departe! O faci bine.

Dar, nu-i destul să fie un calorifer, trebuie să mai fie o centrală. Astfel, indiferent de activități, fă-ți puțin timp în care să vorbești cu Dumnezeu despre grijile tale.

Este singurul motor care te va antrena în fiecare moment al vieții tale. Înțelegi?