Barcelona, 26 noiembrie 1972. Sfântul Josemaría își amintește că Isus este prezent în Euharistie. A se ruga în fața tabernacolului cu această atitudine înseamnă a face un act de credință.

Vă zic mereu să mergeți la Sfânta Liturghie dacă puteți;

în altar nimeni nu prezidează, este Cristos, Cristos!

Este preoția veșnică a lui Cristos.

Eu, care sunt ultimul preot al lumii,

împrumut lui Isus Cristos vocea și cuvântul meu.

Și spun: „acesta este Trupul meu, acesta este Sângele meu".

Și El se ascunde, venind după aspectul

pâinii și vinului,

se ascunde în speciile euharistice.

Faceți de multe ori un act de credință care să vină din suflet:

„Doamne, cred cu adevărat că ești prezent aici,

cu Trupul tău, cu Sângele tău, cu sufletul tău, cu Dumnezeirea ta".

Și gândiți-vă la tot ceea ce știți despre El,

pentru că sunteți cititori asidui ai Evangheliei.

Și trăiți una dintre scenele despre care povestesc evangheliștii.

Și reacționați ca și cum ați fi reacționat

dacă ați fi fost în vremea aceea cu El,

deoarece El este acum:

Iesus Christus heri et hodie, ipse et in saecula;

Isus Cristos, este același ca și astăzi, era ieri și va fi mereu.

El trăiește. Doamne: știu că ești aici ascuns din dragoste.

Eu o să vin pentru a fi alături de Tine în fiecare zi.

Dar... propuneri!, nu-i așa?, propuneri!, eu nu vorbesc degeaba.

Spun lucruri adevărate; și am încredere în corectitudinea voastră,

și nu mă îndoiesc de credința voastră, faceți propunerea

de a merge să-L salutați pe Domnul zilnic,

chiar dacă doar pentru a vă îngenunchea spunându-I „Te iubesc", de acord?

După aceea, în sufletele voastre aflate în starea harului sfințitor,

există cu siguranță acea minunată locuire a lui Dumnezeu.

Acolo este Duhul Sfânt acționând, ca să nu trăim o viața asemenea animalelor,

ci o viața creștină: viața spirituală.

Îl putem căuta pe Dumnezeu în inima noastră;

cu Duhul Sfânt, Tatăl, Fiul, Treimea întreagă.

Și facem rugăciunea, vorbim.

Și dacă nu ne vine nimic în minte, spuneți că nu știți ce zice,

„Doamne, eu știu asta, o cred, Te iubesc, sper în Tine!",

sporește-mi credința! Nu știu să-Ți spun nimic!"

Și deja ați început să vă rugați: continuați așa un pic, că merge bine.