Sfântul Josemaría Escrivá. Fondatorul Opus Dei - S-a întâmplat azi Date biografice ale Sfântului Josemaría Escrivá de Balaguer, Fondatorul Opus Dei (Lucrarea lui Dumnezeu), Prelatura personală a Bisericii Catolice. http://www.ro.josemariaescriva.info/ <![CDATA[27.5.1970]]> La o întâlnire cu profesioniștii în Mexic, amintește: “Tatălui meu nu i-au mers bine afacerile. Și îi mulțumesc Domnului, pentru că astfel am putut să experimentez ce înseamnă sărăcia, altfel n-aș fi știut. Vreți să vedeți ce este bine în această? Acum îl iubesc și mai mult pe tatăl meu... Era un om minunat, știa să păstreze o seninătăte profundă și să suporte vicisitudinile cu o pace crestinească și cavalerească”. ]]> <![CDATA[26.5.1937]]> “Isuse, dacă nu voi fi instrumentul pe care tu îl dorești, quanto prima (cât mai repede) condumă afară, în marea ta bunătate. Nu mă tem de moarte, în ciuda vieții mele păcătoase, pentru că sunt constient de Iubirea ta: febra tifoidă, tuberculoza sau o pneumonie... sau patru gloante, care-i diferența?” ]]> <![CDATA[25.5.1975]]> În salonul de reuniune plenară al Primăriei din Barbastro primește Medalia de aur a cetății. La sfârșit spune: “Reînnoiesc propunerea mea, cu harul lui Dumnezeu, de a veni pentru mai mult timp aici la Barbastro pentru a vorbi cu fiecare în intimitatea sufletului, pentru a vorbi despre Dumnezeu ca să vedeți cât de mult el vă iubește, și cât de mult vă iubesc eu, și pentru că să mă ajutați să fiu bun și credincios”. ]]> <![CDATA[24.5.1974]]> În timpul sederii sale în Brazilia, în 1974, comentează: “Domnul vrea să fim în lume și să o iubim fără să fim ai lumii (mondeni). Domnul doreste să rămânem în această lume – care astăzi este atât de agitată și se aud strigatele luxuriei, neascultării, revoltei care nu folosesc la nimic -, pentru a-i învăța pe oameni să trăiască în bucurie. Oamenii sunt triști. Fac mult zgomot, cântă, dansează, strigă, dar în adâncul inimii, nu au altceva decât lacrimi: nu sunt fericiți, sunt mizerabili. Iar Domnul, ne vrea fericiți, și pe voi și pe mine”. ]]> <![CDATA[23.5.1975]]> În sanctuarul din Torreciudad împreună cu părintele Alvaro de Portillo și arhitectul Heliodoro Dols. După ce a contemplat altarul comentează: “Cu umilul material pământesc ați făcut un material dumnezeiesc”.]]> <![CDATA[22.5.1974]]> Ajunge la Rio de Janeiro (Brazilia) unde începe o călătorie cu scop catehetic mergând prin mai multe țări din America de Sud: “În aceste țări deschideți cu naturalețe brațele oricui, și primiți-i pe toți cu afecțiune. Aș vrea că aceasta să se transforme într-o miscare supranaturală, într-un mare angajament de a-l face cunoscut pe Dumnezeu tuturor sufletelor, de a trăi unitatea, de a face binele nu numai în această națiune, dar pornind de la această mare țară în lumea întreagă. Puteți, trebuie! Și din momentul în care Domnul va da mijloacele, vă va da și voința de a lucra”. ]]> <![CDATA[21.5.1937]]> “În carne vie. Iată cum ești. Totul te face să suferi în suflet și în simțuri. Și totul îți este spre ispită... Copil necăjit! Fii umil. Vei vedea că în curând vei ieși din această stare: și durerea se va transforma în bucurie, și încercarea în siguranța ferma. Între timp, totuși, reînsuflețește credința ta; reafirmă speranța; savârșește încontinuu acte de Iubire, chiar dacă ți se pare că sunt doar cuvinte”, scrie în lucrarea sa Puncte intime, în timpul unei perioade de purificare interioară. ]]> <![CDATA[20.5.1970]]> Se roagă cu voce tare în fața icoanei Fecioarei de Guadalupe, din Mexic: “Îți ofer un viitor plin de iubire, cu multe suflete. Eu – care sunt nimic și care singur nu pot nimic – mă hazardez să-ți ofer multe suflete, o mulțime infinită de suflete, o mare de suflete, din lumea intreagă și din toate timpurile, suflete decise să se dăruiască Fiului tău și slujirii altora pentru a-i conduce la Dumnezeu”. ]]> <![CDATA[19.5.1966]]> Predică aceste cuvinte: “Viața de rugăciune trebuie, printre altele, să se sprijine pe unele momente zilnice dedicate în mod exclusiv raportului cu Dumnezeu; momente de colocviu, fără murmurul cuvintelor, alături de tabernacol, de câte ori este posibil, pentru a-i arăta Domnului recunoștință – așa singur! – pentru așteptarea sa de 20 de veacuri. Rugăciunea mintala este acest dialog cu Dumnezeu, inimă la inimă, în care intervine tot sufletul: inteligența și imaginația, memoria și voința. Este o meditație menită să contribuie la a da valoare supranaturală vieții noastre umane sărace, vieții noastre cotidiene obișnuite”. ]]> <![CDATA[18.5.1925]]> Își încheie ministerul său la parohia Perdiguera, localitate aproape de Zaragoza. După mulți ani povestea: „Am fost găzduit în casa unui țăran foarte bun. Avea un fiu care în fiecare dimineață ieșea cu caprele sale și nu-mi plăcea să-l vad cum își petrecea toată ziua cu turma sa. Voiam să-l învăț puțin catehismul pentru ca să poată să primească Prima Sfânta Împărtășanie (...). Într-o zi am decis să-l examinez, pentru a vedea cum și-a însușit temele: «Dacă ai fi foarte bogat, cu adevărat foarte bogat, ce ți-ar plăcea să faci?» – «Ce înseamnă să fii bogat?», îmi răspunse. «A fi bogat înseamnă să ai mulți bani, să ai o bancă... Ce este o bancă?» I-am explicat în modul cel mai simplu și am continuat: «A fi bogat înseamnă sa ai, în loc de capre, multe vaci, vaci foarte mari. Apoi, să-ți schimbi hainele de trei ori pe zi... deci, ce ai făcea dacă ai fi bogat?» A deschis ochii mari și în sfârșit îmi zise: «Aș mânca un castron mare de supă cu vin!...» Acestea sunt toate ambițiile lui, nimic altceva nu contează. Este curios, dar n-am uitat niciodată acel episod. Am devenit serios și mă gândeam: Josemaría, acum vorbește Duhul Sfînt. Este lucrarea Înțelepciunii lui Dumnezeu, ca să mă învețe că tot ceea ce este pământesc înseamnă foarte puțin, atât și nimic mai mult”.]]>