Sfântul Josemaría Escrivá. Fondatorul Opus Dei - Un gând pentru fiecare zi Un gând al Sf. Josemaría Escrivá pentru fiecare zi. http://www.ro.josemariaescriva.info/ <![CDATA[Isus nu vrea să se impună]]> Vrei să vezi să menţii nestrămutat şi tare alegerea ta pentru viaţă? Dacă răspunzi în mod liber da la glasul lui Dumnezeu, plin de iubire, care te stimulează la sfinţenie? Să îndreptăm privirea la Isus, în timp ce vorbea mulţimii în cetăţile şi câmpiile din Palestina. Nu vrea să se impună. Dacă vrei să fii perfect... (Mt 19, 21), îi spune tânărului bogat (Sf. Josemaría în cartea Prietenii lui Dumnezeu, 24).]]> <![CDATA[Nu eşti singur]]> Nu eşti singur. – Nici tu, nici eu nu putem să fim singuri. Şi mai puţin încă dacă mergem la Isus prin Maria, căci ea este o Mamă care nu ne va părăsi niciodată (Sf. Josemaría în cartea Forja, 249).]]> <![CDATA[În faţa suferinţei altora]]> Nu trece indiferent pe lângă durerea altuia. Această persoană (o rudă, un prieten, un coleg…, celălalt pe care nu-l cunoşti) este fratele tău. Aminteşte-ţi de Evanghelie unde de atâtea ori ai citit cu tristeţe că nici cei apropiaţi de Isus nu aveau încredere în El. Veghează! Această scenă să nu se mai reproducă (Sf. Josemaría în cartea Brazdă, 251).]]> <![CDATA[A suferi cu bucurie]]> Dacă unim micimile noastre – cele care sunt neînsemnate ca şi marile contradicţii – cu suferinţele nespuse al Domnului – valoarea lor n-ar face decât să crească; vor deveni o comoară şi atunci vom lua, de bunăvoie şi cu toată râvnă, asupra noastră, Crucea lui Cristos. — Şi astfel nu va mai fi necaz care să nu poată fi repede învins, şi nu va mai fi nimic şi nici nimeni care să ne poată răpi pacea şi bucuria (Sf. Josemaría în cartea Forja, 785).]]> <![CDATA[Glorificată fie durerea!]]> Binecuvântată fie durerea. – Iubită fie durerea. – Sfinţită fie durerea... Glorificată fie durerea! (Sf. Josemaría în cartea Drum, 208).]]> <![CDATA[Te vei umple de bucurie şi de pace]]> Uneşte durerea – Crucea exterioară sau interioară – cu voinţa lui Dumnezeu, printr-un „fiat” generos; şi astfel te vei umple de bucurie şi de pace (Sf. Josemaría în cartea Forja, 771).]]> <![CDATA[Disciplina de studiu a suferinţei]]> Un întreg program, pentru a învăţa cu folos disciplina de studiu a suferinţei, ne este dat de Apostol: „spe gaudentes” – bucuroşi prin speranţă, „in tribulatione patientes” – răbdători în necazuri, „orationi instantes” – statornici în rugăciune (Sf. Josemaría în cartea Drum, 209).]]> <![CDATA[Supărările ne unesc cu Cristos]]> Dacă de atâtea ori în faţa realităţilor suferinţei simţiţi sufletul vostru tremurând, remediul este de a-l privi pe Cristos. Scena Calvarului proclamă tuturor că suferinţele sunt sfinţite trăind uniţi cu Crucea. Supărările noastre, într-adevăr, trăite creştineşte, se transformă în reparaţie şi în ajutor, prin participarea la destinul şi viaţa lui Isus care, de bună voie, din iubire pentru oameni, a experimentat toată gama durerii, a cunoscut toată suferinţa. S-a născut, a trăit, a murit în sărăcie; a fost contrazis, insultat defăimat, calomniat şi condamnat pe nedrept; a cunoscut trădarea şi părăsirea ucenicilor; a gustat singurătatea şi amărăciunile chinurilor şi ale morţii. Acum acelaşi Cristos continuă să sufere în mădularele sale, în omenirea întreagă care populează pământul, şi pentru care el este Capul, Primul-Născut, Răscumpărătorul (Sf. Josemaría în cartea Este Isus care trece, 168).]]> <![CDATA[Domnul nostru detestă nedreptăţile]]> În faţa acestor amărăciuni, numai creştinul posedă un răspuns autentic, un răspuns definitiv, şi este acesta: Cristos răstignit, Dumnezeu care suferă şi moare, Dumnezeu care dă Inima sa deschisă de o lance ca zălog de iubire pentru toţi. Domnul nostru detestă nedreptăţile, şi condamnă pe cei care le comit; dar respectă libertatea fiecărei persoane şi permite, totuşi să fie. Domnul Dumnezeul nostru nu este cauza suferinţei creaturilor, dar le tolerează pentru că, de la păcatul original, durerea este parte a condiţiei umane. Totuşi, Inima sa, plină de iubire pentru oameni l-a condus să ia asupra sa, cu Crucea, toate suferinţele umane: suferinţa noastră, tristeţea noastră, neliniştea noastră, foamea şi setea de dreptate (Sf. Josemaría în cartea Este Isus Care trece, 168).]]> <![CDATA[Comorile omului pe pământ]]> Eu îţi voi spune care sunt comorile omului pe pământ, pentru ca să nu le risipeşti: foame, sete, căldură, frig, durere, necinste, sărăcie, singurătate, trădare, calomnie, închisoare... (Sf. Josemaría în cartea Drum, 194).]]>